Fenomen uimitor de spectaculos al naturii. Alpii Elvețieni cresc lent, dar observabil, conform unui nou studiu care arată că o parte din lanțul muntos se înalță mult mai rapid decât se erodează. Aceasta este cea mai spectaculoasă descoperire a cercetătorilor, legată de munții din întreaga planetă. Descoperirea vine ca o contrazicere oficială a două studii care arătau că nici nu creșteau, nici nu scădeau.

Chiar și așa, o echipă de specialiști din mai multe colțuri ale lumii a descoperit de curând că situația este diferită. Specialiștii au analizat mai mulți izotopi, sau versiuni ale unui element, găsiți în nisipul de la sute de râuri din Alpii europeni. Un izotop, beryllium-10 (10Be), a scos la iveală detalii despre ratele eroziunii în diferite regiuni ale munților.

Erodarea Alpilor, influențată de natură

Izotopul 10Be este format în momentul în care razele cosmice, sau fragmente de atomi precum protoni, electroni și nuclee, își au trecerea prin atmosfera Pământului și ajung la suprafața Terrei. Razele mângâie solul, iar așa cum se întâmplă în Alpi, ele ajung să pornească o reacție nucleară în atomii de oxigen de cuarț. Apoi, se formează izotopul 10Be.

De ce Alpii își modifică dimensiunea. Cercetătorii au explicat schimbarea
De ce Alpii își modifică dimensiunea. Cercetătorii au explicat schimbarea

Erodarea nu este uniformă

Ce este și mai interesant este că Alpii nu își schimbă înălțimea în mod uniform. În mai multe zone, lanțul muntos piere. Un astfel de lucru s-a întâmplat în cantonul Valais. Este vorba despre un stat dn sudul Elveției care se micșorează cu 7,5 centimetri în 1000 de ani. Regiunea muntoasă cu cea mai mică rază de eroziune, în estul Elveției se află în apropiere de râul Thur. Această zonă a erodat cu doar 1,4 centimetri într-un mileniu.

De ce ar avea loc o astfel de eroziune doar în unele zone din Alpi? Ei bine, precipitațiile care cad sub formă de lapoviță și ninsoare nu au efecte asupra erodării, însă înclinarea muntelui și topografia sa pot duce la erodare. Rocile sunt formate, în mare parte, prin glaciațiune majore, iar zonele abrupte nu duc la erodare crescută.

„Asta a fost o altă surpriză pentru că ne-am gândit că un teren foarte abrupt ar fi erodat mai rapid. Nu știm încă în totalitate de ce nu se întâmpla asta și trebuie să desfășurăm mai multe cercetări”, a declarat Romain Delunel, geolog la Institutul de Științe Geologice de la Universitatea Bern din Elveția.